Mihail Sebastian şi o problemă arzătoare

In ultimul numar al Observatorului Cultural a aparut un articol foarte interesant  scris de Sebastian acum mai bine de 70 de ani care se refera la starea invatamantului romanesc .

Se pare ca in 1935 un liceu din Buzau falsifica diplome de bacalaureat pe bandă, situatie ce îl face pe MS să reflecteze nu la morala celor implicaţi ci la situaţia învăţământului românesc in ansamblu: cât de utilă era/este şcoala pentru pregătirea ulterioară a absolventului? Dacă o persoană cu o astfel de diplomă îşi  îndeplineşte  profesia pe care şi-a ales-o la fel de bine ca un coleg bacalaureat prin examen corect oare această situaţie nu egalizează/anulează respectivă diplomă?

Prin aceeaşi situaţie trece învăţământul românesc acum…poate nu ar trebui să se găsească tot felul de scuze  pentru greşelile din sistem şi să se pună punctul pe I: cât de util este învăţământul superior absolventului? Într-o ţară în care studenţii  lucrează din anul 1 de cele mai multe ori în afara ariei curriculare a  facultăţii pe care o urmează, se poate vorbi de un învăţământ superior competitiv? Aceiaşi oameni odată ajunşi absolvenţi găsesc de lucru si se descurcă foarte bine în domeniul de activitate ales la admitere.

Un  exemplu care m-a amuzat teribil: un cunoscut angajat de tatăl său în instituţia în care lucra(de Stat), el fiind genul de student care nu se omora să dea pe la facultate,  dorea anularea diplomelor de la Spiru Haret şi îi înjura de mama focului pe absolvenţii respectivei facultăţi…un coleg se enervează şi îi spune: ”Eu am făcut Dreptul la Spiru” ceea ce îl reduce la tăcere pe inculpatul nostru.

Morala? Niciuna…decât că uneori şi oamenii care termină o facultate neacreditată au pile la fel de bune ca cei ce studiază la Stat.

Vă recomand acest articol…e cea mai coerentă idee care putea să iasă din toată nebunia asta.