Metallica:some kind of monster , Slinghot hip hop

Susnumitele sunt 2 documentare foarte interesante pe care le-am vizionat de curând…şi pe care le recomand din toată inima.

Metallica:Some kind of monster este realizat de 2 dintre cei mai respectaţi documentarişti americani (de care sincer până acum nici nu auzisem), Joe Berlinger şi Bruce Sinofsky, cunoscuţi mai ales pentru My brother’s keeper…care îi urmăresc pe băieţii de la Metallica pe parcursul a 3 ani dificili pentru formaţie (2001-2003) şi dezvăluie tensiunile vechi şi noi cu care se confruntau rockerii… orgoliile lui James şi Lars, abandonul lui J Newsted  pentru un alt proiect, plecarea lui James la dezalcoolizare timp de 1 an, noul album care s-a concretizat cu greu – ST Anger, căutarea unui nou bassist – Robert Trujillo…un documentar de excepţie care mă face să scot pălăria în faţa şcolii americane de profil.

Slinghot hip-hop a fost prezentat la festivalul de film Sundance de anul trecut şi a fost pentru mine o adevărată încântare: sunt prezentate cele mai cunoscute trupe palestiniene de hip-hop urmărite la ele acasă, tineri furioşi pe Ocupaţia israeliană ce îşi canalizează revolta în muzică- o lecţie de istorie foarte frumos predată.Sunt prezentate şi familiile băieţilor, un fel de middle class arab, părinţi iubitori ce îşi susţin copiii pe această cale a păcii.Cele 3 formaţii DAM,MWR şi PR sunt din zone diferite ale Israelului -Lyd, Gaza, West Bank şi din cauza Ocupaţiei nu se pot întâlni.

Viaţa şi frustrările arabilor din Israel sunt prezentate, analizate şi puse pe ritmuri de hip-hop…senzaţia ultimă e că lucrurile în teritoriile palestiniene se vor schimba încet dar sigur prin rezistenţa tinerilor şi propăvăduirea păcii prin muzică.

Se recomandă vineri seara cu o narghilea de cardamon alături ( veţi fuma împreună cu băieţii din film ).

Aici 2  melodii DAM:

Trilogia Bourne

În timp ce făceam curat prin birou am dat peste un număr mai vechi al revistei Republik ( de prin 2007-septembrie ) şi una din recomandări se referea şi la trilogia Jason Bourne…pe care nu o văzusem – şi mi-am zis dacă tot sunt în vacanţă – de ce nu?

Le-am vizionat pe  toate  într-o noapte în stilul caracteristic de a mă uita la filme până mă dor ochii şi nu mai leg fazele între ele şi pot spune că mi-a foarte plăcut deşi îi cam lipseşte ceva…

Jason Bourne ( Matt Damon ) este un spion CIA amnezic care intră în tot felul de conflicte cu oamenii agenţiei trimişi să-l captureze/omoare…amuzant în toată situaţia asta e că JB se întreabă cum de ştie să se apere atât de bine, să vizualizeze oamenii dintr-o încăpere cum intră în ea şi cum de ştie atâtea limbi străine??? – aceste întrebări i le pune şi partenerei lui de drum( mai târziu devenită evident iubită )…ea se uită la el nelămurită ce să fie?ce să fie dacă are vagi impulsuri criminale, cunoaşte toate limbile Pământului şi e atât de bine orientat în spaţiu? – dar adevărul e că atunci când cunoşti un tip de treabă care şi-a pierdut memoria şi cu care ajungi să călătoreşti prin juma de Europă  iţi vine greu a crede că e unul din cei mai buni asasini CIA…

Ca film de spioni consider că mi-a mulţumit toate stereotipurile…avem bătăi foarte rapide, haine în general închise la culoare ( am crezut că actriţa avea geacă de piele, dar m-am înşelat ), multă disperare a băieţilor răi din CIA să-l prindă pe Bourne, câteva săruturi sincere, urmăriri de maşini în Moscova şi în finalul trilogiei în New York, urmăriri de persoane in Maroc…ce să mai…îl citez pe Andrei Creţulescu (el îl recomanda în 2007) –  REGAL.

Se recomandă vineri/sămbătă seară cu ceva foarte rece şi alcoolizat lângă şi eventual o narghilea de cocos.

Nu e nevoie de ovaţii … n-am reuşit să devenim contese de Monte Cristo… ne-am recalificat şi ne-am făcut administratori de blog…

      Spre deosebire de Ilf şi Petrov  nu suntem nici bărbaţi, nici scriitoare, nici rusoaice, nici evreice, nici nu scriem împreună posturile, dar ca şi ei suntem două pe un blook.

     De-a lungul scurtei noastre  existenţe multe am urmărit, dar puţine ne-au plăcut…s-ar putea spune că suntem  pretenţioase…deci ce ne-a unit spiritual de-a lungul timpului…

      Morning live( matinalul de pe M6 –din perioada 2001-2002…musai cu Michel Youn – când mă trezeam  de la 8(!!!!!!!)  să-I vad şi Vecina îl urmărea pe ascuns – şi care era apoi  intens comentat în pauze) ; Daria (so us);  South Park ( apropo…Stan şi Kyle sunt copiii mei nenăscuţi );Family Guy (o Brian o Brian…why just a dog?); Monty Phyton ( pentru că sunt cei mai buni ); Absolutely fabulous (deşi toată lumea crede că e difuzat acum pt prima oară mă uitam  la el prin 2002 pe tvr2 vineri sau sambătă seara); French and Saunders ; Brideshead revisited ( miniseria evident – Sebastian pentru mine  va fi intotdeuna Anthony Andrews…de neînlocuit ); JCS ( prefer varianta 2000 ), Angels in America; evident Seinfeld ; evident Răzvan Exarhu…şi movies…hm…e greu…Persona( preferinţă pe care o împărtăsesc cu Vecina-mi de blog),Fragii sălbatici, Andrei Rubliov, Arca rusească, Soare înşelător…

    Şi de final de post  o sa-l  parafrazez  tot pe Ostap…Nu mi-a plăcut  niciodată  să fiu prima  din clasă şi să capăt note bune la atenţie, sârguinţă şi purtare. Sunt o persoană particulară şi nu sunt obligată  să mă interesez de gropile , tranşele şi turnurile pentru silozuri. Nu ştiu de ce, mă interesează prea puţin problema transformării socialiste a omului în înger şi în depunător la Casa de economii…

                                                          

                                                                                                                  Wednesday